elena vladareanu
Home      fisuri
Adauga la Favorite




Nu mai puţin sobru-tăioasa Elena Vlădăreanu se dovedeşte a fi, în Fisuri (Editura Pontica), înrudită organic cu Mariana Marin (nu întîmplător îi e groază de "mutilarea... rîmelor la tinereţe"), dar şi cu "femeia dada" ce scrie "un fals tratat de netezire a nervilor". Fisuri e o carte dură, slobodă şi, mai ales, asumată pînă la ultima virgulă.

                                                                                                      Simona Sora în Dilema Veche
 

 fisuri


Editura Pontica 2004
cutia de tablă

sunt atât de prăbuşit în interior, că nu ştiu ce ţi-aş mai putea spune 

decât ţi-am spus. dar sper să fiu în stare să te ascult. (16 nov 2001)

e loc pentru toate astea în viaţa ta

pentru pactul autobiografic ca şi pentru

ecranul computerului aşezat mai tot timpul

între tine şi realitate la ce bună

încă o cană de cafea

de ce să bei cinci-şase cafele

pe zi doar aşa ca să-ţi oferi

surogatul uitării de tine?

de singurătate au început

să ţi se desfacă degetele de la picioare

ca la păpuşi „corpul mi-e încărcat

de o pastă neagră mă prăbuşesc

iar în interiorul meu” ţi se trimite

astăzi un e-mail din lumea cealaltă

„există în românia viaţă înainte de moarte?”

te întrebi. există?

I love you. I love you. I love you

cu mâinile încleştate la rădăcinile firelor

de păr smulgându-ţi bucăţele mici de piele

dezvelindu-ţi osul craniului

alb orbitor...

închis în propriul craniu

ca-ntr-o cutie de tablă.